Ce Dulce Chin!

Ce dulce chin e dimineața, trezindu-mă cu-n dor.

Ce dulce chin mă prinde în ploaie cu dor de-un soare,

în iarnă cu-n dor de-o toamnă, 
în sete cu-n dor de-o apă, 
în foamea de nimic.

Ce dulce chin se adună într-un zâmbet înecat de  buzele ce-l desenează, 

într-un suspin șoptit prin mii de zarve,

într-o mângâiere ascunsă de palme lipite pe obraz.

Ce dulce chin păstreaz-o tăcere cât toate vorbele din lume.

Ce dulce chin e dansul cu tălpile goale pe marginea bordurii.

Ce dulce chin e sărutul umed al neantului.

Ce dulce chin deșiră fumul de țigarcă, lenos, alene ca tavanul pe care-l atinge.

Ce dulce chin e noaptea, ațipindu-mă cu-n dor.

Cât dulce chin să mă îmbrățișeze? Nu se mai termină?